Una dintre nevoile profunde ale sufletului fără de care ființele umane nu pot trăi este speranța. Am putea defini speranța ca fiind o așteptare prezentă a omului cu privire la viitor. Din acest punct de vedere speranța este o trăsătură fundamentală pentru orice om. Activitățile de zi cu zi și planificarea acestora este puternic întrețăsută cu așteptările pe care noi oamenii le avem. Speranța pe care noi o avem de la viitor, modelează experiența noastră de zi cu zi. Modul în care noi ne proiectăm viitorul, influențează modul în care noi ne trăim prezentul. De exemplu, speranța că la sfârșitul lunii vom fi primi recompensa financiară pentru munca noastră, ne face să ne trezim și să pornim la lucru în fiecare dimineață. Dacă nu am avea speranța că vom fi plătiți la sfârșitul lunii, modul nostru de raportare la lucru s-ar schimba.

Fără speranță viața ar fi absurdă! Dacă toată experiența vieții noastre ar fi modelată doar de „aici și acum”, atunci prezentul ar fi unul sumbru. Dar existența speranței, ne schimbă modul în care ne trăim zilele și ne schimbă și modul în care ne trăim viața. Speranța ne face să credem că existența umană nu se oprește la moarte. Speranța ne face să ne punem întrebări și să căutăm răspunsuri pentru ceea ce este dincolo de moarte.

Atunci când Isus a fost pe pământ a spus despre sine: „Eu sunt învierea și viața. cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit va trăi.” (Ioan 11:25,26) Pretenția lui Isus a fost aceea că orice își spune speranța în El pentru viața aceasta, va avea parte de învierea dincolo de moarte, adică o viață nouă veșnică în prezența Lui. Prin învierea Lui din morți, Isus a arătat că poate să împlinească speranța sufletului omenesc.

Învierea lui Isus oferă răspuns la speranța sufletului pentru un viitor sigur. Moartea nu este sfârșitul. Moartea este doar o trecere înspre o altă lume.

Învierea lui Isus oferă răspuns la speranța sufletului pentru un viitor personal. Dincolo de moarte sufletul nu se contopește cu Universul, ci rămâne ființa unică care tânjește după o relație împlinitoare, o relație de dragoste cu Creatorul.

Învierea lui Isus oferă răspuns la speranța sufletului pentru un viitor minunat. Isus promite dicolo de moarte, un „cer nou și un pământ”. Viața pe care El o promite prin învierea Lui este una în care vom fi restaurați într-o realitate minunată pe care ne-am dorit-o și pe care am căutat-o aici pe pământ. În viața de dincolo împreună cu El, nu doar vom primi consolare pentru toate pierderile suferite aici, ci vom avea parte de relații minunate, de visuri împlinite, de împlinirea tuturor speranțelor pe care le-am purtat în sufletul nostru de-a lungul vieții.

Vă dorim un An Nou 2018 plin de speranță în Cel ce este Învierea și Viața!

Daniel Fășie