Noul telefon cu fir

telefon-cu-discProfilul meu de socializare media pare a fi uneori o adevărată extensie a persoanei mele. Spre deosebire de ecranul televizorului, care proiectează lucruri care nu sunt legate de mine, profilul meu de socializare proiectează lucruri care sunt legate de mine. A fi „online” nu mai reprezintă doar ceva ce facem, ci mai mult de atât, a ajuns să reprezinte ceva ce noi suntem și astfel propria noastră natură ajunge să fie transformată.

Noi, creștinii din secolul XXI trebuie să ne punem întrebarea dacă mediul social digital ne influențează și care sunt modurile în care acționează aceste influențe?

Întrebarea este deosebit de importantă datorită căilor prin care socializarea media se conectează la firele propriei noastre nesiguranțe interioare. Chiar dacă această nesiguranță interioară este mai evidentă în rândurile adolescenților, totuși, nu doar ei sunt cei care par să sufere de ceea ce se numește FOMO (din engleză Fear of Missing Out”). La ce se referă FOMO? Se referă la acel sentiment de teamă, teama de a fi exclus, teama de a fi lăsat pe dinafară. Această teamă, de multe ori, poate conduce pe cineva la o activitate intensă pe rețelele de socializare. Acest activism se hrănește din dorința de a-i face pe ceilalți să simtă că de fapt ei pierd ceva grozav prin faptul că nu sunt împreună cu cel care postează o anumită poză. Astfel, se întâmplă că, în loc de a ne bucura de activitatea pe care o desfășurăm, să ajungem să ne preocupăm doar de a face poze și a le posta în mediul virtual, pentru a le arăta celorlalți ce lucruri grozave pierd prin faptul că nu sunt cu noi.

Din acest punct de vedere rețelele de socializare pot să fie un incubator al nesiguranței personale. Alimentați de detaliile permanente ale noutăților expuse prin rețelele de socializare, nesiguranța noastră poate să crească tot mai mult în sufletele noastre.

Neavând posibilitatea de a ne arunca telefoanele la gunoi și să ne ștergem complet profilele de pe rețelele de socializare, oare care ne sunt opțiunile? Ce alternative avem? Pentru a ajunge la anumite răspunsuri, aș dori să facem câteva referiri la cartea The Happiness Effect: How Social Media Is Driving a Generation to Appear Perfect at Any Cost (Efectul fericirii: Modul în care rețelele de socializare fac o generație să apară perfect cu orice preț) scrisă de Donna Freitas. Freitas a intervievat aproximativ 800 de studenți, iar cartea este rezultatul acestor interviuri. Deși cartea nu este scrisă din perspectivă creștină, ea descrie și câteva interviuri cu studenți din universități creștine și este o unealtă eficientă în descrierea obiceiurilor tinerilor - și nu numai – legate de social-media. Una dintre concluziile cărții este aceea că nu rețelele de socializare ne fac nesiguri, ci că ele pot cultiva și multiplica nesiguranța interioară care este deja prezentă în sufletele noastre. Astfel, ea împarte utilizatorii rețelelor de socializare în trei categorii, pe care le vom descrie mai jos.

Nesigurii – Acești utilizatori ai rețelelor de socializare care se luptă cu stări de anxietate legat de statutul lor social și sunt îngrijorați de modul în care sunt percepuți de cei din jur. În această stare, anxietatea macină tot mai mult și astfel depresia se poate instala ușor. Cel nesigur face postări noi în permanență pentru a primi o nouă confirmare a valorii de sine din partea celorlalți. Când aceste aprecieri vin sub forma unor „like”-uri, de cele mai multe ori au un efect de scurtă durată, iar atunci când aceste aprecieri nu vin, apare sentimentul crud al ignorării din partea celorlalți.

Ambivalenții – Al doilea grup este reprezentat de două trăsături distincte: în primul rând de studenții ambițioși care au scopuri înalte în ceea ce privește rezultatele academice și care tind să ignore rețelele de socializare sau le minimalizează importanța în viața lor; în al doilea rând, de cei dependenți de telefon, care, în cele din urmă, ajung la o stare de epuizare din cauza rețelelor de socializare și ajung să le respingă cu totul.

Descurcăreții – Oare cine sunt cei „puțini” dintre studenți care se descurcă și care par să stăpânească fără probleme acest domeniu al spațiului digital? Freitas afirmă despre aceștia că pot trăi fără presiunea constantă a evaluării și că nu sunt vulnerabili din punct de vedere emoțional la rețelele de socializare. Aceștia sunt într-o anumită stare de apatie, care a devenit un mod de supraviețuire.

Apatia digitală este o formă ajutătoare de auto-protecție, dar nu este sinonimă cu sănătatea în spațiul social-digital. Cei care se descurcă bine în acest spațiu sunt o clasă rară și, ceea ce pare să aibă în comun membrii acestui grup, este faptul că pentru ei acest spațiu împlinește un scop mai larg al vieții. Spațiul social-digital nu este un spațiu care să le împlinească o nevoie de apreciere personală din partea unor persoane aflate dincolo de ecranele dispozitivelor electronice. Activitatea în acest spațiu are un rol secundar în viața lor și este condusă de anumite scopuri mai înalte, care țin de alte domenii decât de cel digital-virtual.

Cu alte cuvinte, sănătatea digitală vine din  autenticitatea personală. Nu putem să o falsificăm pentru prea mult timp. Uneori poate că ne-am dori un plan în 12 pași de detoxifiere digitală, dar cei mai mulți dintre noi pur și simplu trebuie să găsim căi prin care să trăim în spațiul digital, în mod autentic și conduși de un scop care ține de viața noastră spirituală.

Spațiul social-digital este precum viața reală, doar că este mai intens și mai rapid și se desfășoară sub ochii publicului. Problemele pe care le are inima noastră sunt probleme legate de păcat și poftele noastre au existat în fiecare generație înaintea noastră. Dintr-un anumit punct de vedere aceste probleme nu sunt noi sub soare, de aceea Biblia este așa de relevantă și reală pentru noi toți în această eră digitală.

Toți trebuie să învățăm să respectăm reguli, și aceasta este o problemă. În timp ce noi încercăm să supunem obiceiurile noastre din spațiul social-digital anumitor reguli, alți o mie de oameni lucrează non-stop să ne convingă să nu lăsăm telefonul din mână nicio clipă. Aici este problema! În spațiul social-digital nu există reguli. Dincolo de a fi blocat, sau dezactivat, nu există reguli clare care să guverneze ceea ce faci în spațiul virtual, sau cât de mult sau cât de des ești conectat.

Pentru credincioși, există reguli care să ne păzească și să ne călăuzească comunicarea digitală. Mai mult, autenticitatea noastră rezultă din viața noastră spirituală reală, nu din viața noastră în spațiul digital. Biruința în bătălia împotriva nesiguranței din spațiul social-digital vine din siguranța relației cu Cristos. A rămâne în Cristos este esențial pentru a izbândi în spațiul virtual. Unirea noastră cu Cristos, prin credință și prin Duhul Sfânt, ne hrănește cu viața și energia de care avem nevoie pentru a reuși în lumea digitală, care atât de ușor poate să ne alimenteze propria nesiguranță. Apostolul Pavel ne asigură că avem totul deplin în Cristos (Coloseni 2:10). În sângele Lui acceptarea mea este garantată. Datorită învierii Lui, nu am frică că voi fi exclus. Tot ceea ce pierd în această viață va fi compensat pe deplin în cea viitoare.

 

Daniel Fășie

info metanoia

serile dialogos dreapta

live

programul bisericii

live

predica din weekend copy

motive de rugaciune

youtube yahoo facebook

line