În așteptarea Crăciunului

Atac AnkaraMi-am început ziua citind știrile despre atacurile din Berlin si Ankara, într-o lună în care am citit despre atacul asupra bisericii copte din Cairo, despre ororile din teritoriile ocupate de ISIS, despre războiul din Siria. Uciderea ambasadorului rus în Turcia te face sa te intrebi ce va urma între cele două țări printre ale căror puncte tari nu se numără pacifismul și democrația.

Despre atacul din Berlin curg comentariile:
„Simbolurile creștinismului și ale civilizației occidentale vor fi atacate sistematic, cu camionul, cu grenada, cu maceta, cu orice poate produce moarte... Conducătorii Europei refuză să vadă problema, refuză să identifice agresorul. Ei nu văd niciun numitor comun în toate aceste atacuri!” (Ionut Popescu, fost ministru de finanțe, sursa: Facebook)

„După ‘modelul’ patentat la Nisa, de ziua națională a Franței, un alt camion condus de un terorist a intrat în mulțime la un târg berlinez de Crăciun. Cel puțin 9 morți și mulți răniți, până acum!
Dincolo de ambalajul comercial în care societatea de consum a îmbrăcat sărbătoarea Nașterii Domnului, putem spune că acești nebuni dau buzna cu TIR-ul în ieslea lui Iisus Hristos, Copilul Divin.
Ce vremuri sinistre! Și cât de puțin suntem pregătiți să ne apărăm valorile fundamentale, cele care chiar stau la temelia civilizației noastre...” (Teodor Baconschi, fost ambasador, sursa: Facebook)

Nesiguranță, teamă, frustrare, revoltă cam acestea sunt sentimentele care răzbat.

Ne este îndeosebi greu pentru că ele vin în timpul acestor sărbători pe care noi le vedem ca niște sărbători ale bucuriei și speranței. Într-o lume în care fiecare prețuiește puterea, victoria și succesul, evenimentele acestea ne aduc aminte cât de fragili și vulnerabili suntem, că nu deținem controlul.

Speranța e pentru naivi, bucuria nu iși găseste locul.

Crăciunul însă e exact sărbătoarea de care avem nevoie acum. În istorisirea sa e zugrăvita cu onestitate lumea noastră: un bebeluș născut într-un grajd pentru că nimeni nu și-a cedat locul - obținut într-un han - pentru o femeie în travaliu, o mulțime de copii omorâți de un dictator paranoic, o fugă intr-o țară străină. Egoism, durere sfâșietoare, teamă, sărăcie, conducători nebuni. Dar bebelușul nu e orice bebeluș, e Dumnezeu întrupat, este Emanuel - Dumnezeu este cu noi, Mântuitor plin de dragoste care și-a asumat limitările noastre, suferințele noastre și ne-a adus mântuirea de păcatele noastre, e „Soarele care răsare din înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii (Luca 1:79)”.

Crăciunul e despre o iesle care are în fundal o cruce, e despre o lume căzută și despre suferință, dar are în sine promisiunea răscumpărării și a paradisului, promisiune care nu înșeală pentru că e garantată de Cel ce este Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă.

„Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz ... Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină ... Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.(Isaia 9:1)”

„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui! (Luca 2:1)”

info metanoia

serile dialogos dreapta

live

programul bisericii

live

predica din weekend copy

motive de rugaciune

youtube yahoo facebook

line