Lucrarea lui Dumnezeu – Providență sau Miracol?

miracolUna din convingerile de bază ale creștinismului este că Dumnezeu – Creatorul, Susținătorul și Mântuitorul întregului univers – lucrează în, asupra și prin ceea ce a creat. În acest sens, Confesiunea de la Westminster stipulează următoarele: Dumnezeu, marele Creator al tuturor lucrurilor, susține, direcționează, înlătură și guvernează toate creaturile, lucrurile, de la cel mai însemnat la cel mai neînsemnat, prin providența Lui înțeleaptă și sfântă, în concordanță cu atotștiința Sa infailibilă și hotărârea lui liberă și imutabilă, spre slava înțelepciunii, puterii, dreptății, bunătății și milei Lui.

În acest context, trebuie să ne punem întrebarea ce este un miracol, și cum se deosebește un miracol de o acțiune divină regulată? Cum putem înțelege și accepta în același timp, atât providența divină generală, cât și intervenția divină specială (prin miracole)? Astfel, pentru a înțelege corect miracolele, creștinii trebuie să înțeleagă în primul rând felul în care Dumnezeu este implicat activ în mersul acestei lumi prin providența Sa susținătoare.

Un miracol poate fi definit ca fiind o activitate mai puțin comună a lui Dumnezeu, prin care El stârnește venerație și uimire în oameni și aduce mărturie cu privire la Sine (cf. Wayne Grudem). Spre deosebire de providența universală a lui Dumnezeu, acțiunile Lui miraculoase implică o suspendare sau alterare a legilor și proceselor naturale în anumite circumstanțe particulare. În ambele instanțe însă, Dumnezeu este în mod continuu implicat în creație.

Trebuie să înțelegem așadar că Dumnezeu este implicat în lume nu doar prin miracole; procesele naturale pot fi atribuite și ele agentului divin. Astfel, atunci când înțelegem că Dumnezeu ghidează și susține viețile noastre de zi cu zi, distincția dintre ”natural” și ”supranatural” pălește. Așa cum arată și teologul Michael S. Horton, în mod frecvent distingem cauze naturale și supranaturale, dar aceasta poate reflecta alegerea greșită prin care atribuim circumstanțele fie lui Dumnezeu, fie naturii. Scripturile spun despre creație și istorie că nu au fost, nu sunt, și nu vor fi nici măcar pentru un moment independente de lucrarea de susținere a lui Dumnezeu. Întrebarea nu este dacă Dumnezeu este implicat în fiecare aspect al vieții noastre, ci cum este El implicat? De aceea, întrebarea nu este dacă cauzele sunt exclusiv naturale sau supranaturale, ci dacă implicarea lui Dumnezeu în fiecare moment este providențială sau miraculoasă?

A fi dezamăgit că nu vezi miracole precum cele de pe paginile Scripturii în viața ta înseamnă a nu înțelege semnificația lucrării de susținere providențiale a creației, de către Dumnezeu. Mulțumiri nu trebuie aduse lui Dumnezeu doar atunci când El suspendă ordinea naturală a lucrurilor, ci și atunci când el menține această ordine. Dumnezeu nu este vindecătorul doar atunci când boala dispare în mod miraculos, ci și atunci când ea este tratată prin eforturi umane. Fie că experimentăm puterea lui Dumnezeu în moduri miraculoase, precum vindecare supranaturală, sau pur și simplu prin intermediul chirurgului, Dumnezeu este în mod constant aproape de noi, ”Căci în El avem viața, mișcarea și ființa ...” (Faptele Apostolilor 17:28) 

info metanoia

serile dialogos dreapta

live

programul bisericii

live

predica din weekend copy

motive de rugaciune

youtube yahoo facebook

line