Supunerea în Cristos (Coloseni 3:18-4:1)

supunerea„Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” (Coloseni 3:23)

Continuăm călătoria noastră prin Coloseni. De această dată aprofundăm a doua parte a capitolului trei, cu tema Supunerea, o temă care provoacă ideile de libertate și liber arbitru pe care le prețuim  și la care facem apel foarte des, nu-i așa? Supunerea nu pare să fie un concept foarte „modern”. Totuși supunerea față de Hristos nu poate fi comparată cu conceptul tiranic de supunere necondiționată care se înțelege adesea prin acest termen. Am putea spune mai degrabă că spunerea față de Cristos este eliberatoare, o liberate care ne protejează. Supunerea față de Cristos ne face liberi și ne transformă în oameni mai buni, ne protejează de furtunile care se abat asupra noastră din cauza acțiunilor greșite pe care le intreprindem, ne eliberează de o gândire eronată care duce la alegeri proaste, care, la rândul lor produc o viață neîmplinită și lipsită de fericire.

Pavel exemplifică acest principiu prin relația dintre soț și soție. Soția trebuie să își respecte soțul și să i se supună „în Domnul”, fapt care alimentează dorința soțului de a o iubi. Soțul, la rândul lui, trebuie să își iubească și să își respecte soția necondiționat. Dacă dragostea aceasta este prezentă, ea va modela întreaga familie: relațile dintre soți, dintre copii și părinți vor fi guvernate de Cristos.

Mai trebuie înțeles că această poruncă pe care o dă apostolul Pavel nu este o scuză pentru a-ți domina partenerul de viață. Principiul enunțat de Pavel are impact  foarte mare mai ales în societatea și cultura de atunci. Dacă soțiilor li se cere să fie supuse, soților li se cere să iubească, Pavel ridicând astfel standardul de raportare conjugală la un alt nivel. Pentru că soțul iubește, pentru că soțul se îngrijește de ea, pentru că soțul vrea ce este mai bun pentru soția lui, soția va dori să îi fie supusă. Ceea ce spune Pavel este revoluționar pentru că mesajul lui este enunțat într-o perioadă istorică în care femeile nu erau considerate egale cu soții lor, ci mai degrabă proprietatea acestora.

Mandatul trasat de Pavel bărbaților a fost revoluționar atunci și a rămas la fel și în zilele noastre. Suntem chemați să punem pe celălalt pe primul loc. Acest principiu nu este valabil doar în căsnicie ci în orice relație. De aceea Pavel nu îl rezumă doar la relația soț-soție ci el continuă cu alte exemple: relația părinți-copii, sclavi-stăpâni etc. Suntem chemați să ne sacrificăm unul pentru altul. Suntem chemați să exemplificăm un caracter biblic. Dragostea este mai mult decât un sentiment, este decizie, și se arată prin fapte de iubire.

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (1 Corinteni 13:4-7)

            Cât de exact sunt eu definit de fragmentul de mai sus? Oare mă definește sau mă acuză? Domnul să ne ajute să ne cercetăm inima și să ne lăsăm transformați în așa fel încât acțiunile care definesc dragostea să ne definească pe fiecare din noi din ce în ce mai mult în fiecare zi.

info metanoia

serile dialogos dreapta

live

programul bisericii

live

predica din weekend copy

motive de rugaciune

youtube yahoo facebook

line