Introducere în Epistola Apostolului Pavel către Coloseni

coloseni intro            După o pauză de două săptămâni în care ne-am pus timp deoparte pentru a sărbători moartea și învierea Domnului Isus, eveniment care stă la baza credinței noastre, ne întoarcem la mersul normal al vieții. Împreună cu biserica stăm în pragul începerii unui nou studiu. De această dată ne apropiem de epistola Apostolului Pavel către biserica din Colose, o carte potrivită pentru vremurile în care trăim, deoarece vorbește despre centralitatea lui Cristos în toate aspectele vieții unui credincios: viața personală, de familie și socială.
            Deși Pavel nu pare să fi vizitat vreodată comunitatea credincioșilor din Colose, apostolul este familiar cu contextul bisericii de acolo. Se crede că urmașii lui Cristos din Colose se aflau sub influența unui puternic curent religios sincretist. Nu știm exact despre ce filozofie era vorba, știm doar că ea viza distorsionarea învățăturilor cu privire la lucrarea și persoana Domnului Isus Cristos. S-au vehiculat mai multe idei legate de substanța acestei  „filozofii colosiene”. Este posibil să fi fost vorba despre gnosticismul iudaic, misticismul iudaic sau anumite filozofii grecești. Cert este că Pavel în Coloseni 2:8 o descrie ca „... o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Cristos.” Cel mai probabil, problemele cu care se confrunta biserica de acolo au fost aduse lui Pavel la cunoștință de către tovarășul lui de slujbă și fondatorul bisericii, Epafras. Astfel Pavel decide să întocmească o epistolă clarificatoare și absolut necesară pentru credincioșii Coloseni.
            În această carte apostolul Pavel se folosește de un limbaj nemaiîntâlnit pe paginile Scripturii, extrem de bogat și elevat, pentru a descrie persoana Domnului Isus. Scrierea lui Pavel se concentrează pe preeminența și suficiența lui Cristos în toate lucrurile. Pavel îl prezintă pe Cristos ca centrul creației. Cristos este în același timp Creatorul activ, dar și beneficiarul creației prin întruparea Lui. Cristos este chipul Dumnezeului nevăzut, „... în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9). Datorită naturii Sale divine, Cristos este suveran peste toate lucrurile, cu o autoritate primită de la Însuși Dumnezeu Tatăl. Implicit, Cristos este capul Bisericii. Prin moartea lui pe cruce, Isus a împăcat totul cu Sine, a înviat credincioșii la o viață nouă împreună cu Dumnezeu. Această perspectivă corectă asupra lui Cristos a servit ca antidot pentru erezia perpetuată în Colose și ca fundație a credinței creștine. Ea a fost și rămâne neschimbată și la fel de relevantă și în ziua de azi.
            Aspectul practic al epistolei îl găsim încă din primele versete și este și scopul studiului nostru. „Să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul” (Coloseni 1:10). Felul în care îl înțelegem pe Cristos impactează fiecare aspect al vieții noastre. Mulți astăzi vor doar învățătură practică, evitând subiecte ce țin de doctrină și teologie, pe motiv că nu se alinează la realitatea de zi cu zi. Mentalitatea lui Pavel însă a fost una diferită. Problemele cristologice din biserica din Colose au influențat viața practică. Ca și credincioși, am murit împreună cu Cristos, deci trebuie să murim și față de păcat. De asemenea, am fost înviați împreună cu Cristos, astfel că trebuie să trăim prin El și să urmăm exemplul dat de Isus. Și pentru că Isus este Domn peste toate lucrurile, viața unui creștin trebuie să fie o viața trăită în ascultare de Isus.
            Îl urmăm pe Isus în maniera în care trebuie? Credința noastră în Cristos ar trebui să transforme relațiile noastre în fiecare domeniu al vieții, în familie, în biserici, în interacțiuniile noastre cu cei necredincioși.

info metanoia

serile dialogos dreapta

live

programul bisericii

live

predica din weekend copy

motive de rugaciune

youtube yahoo facebook

line