Inchinarea
Omul si Inchinarea
Revelatia Speciala reprezinta factorul cheie in inchinare, ea ne descopera pe adevaratul Dumnezeu, vrednic sa fie Laudat (Fapte 17:22-29), cat si calea de acces inspre acest Dumnezeu Suveran v.30-31. Israel si Biserica, sunt comunitati ce se inchina prin jertfe, rugaciuni, cantari, Cuvant si darnicii, principiile ramanand aceleasi, dar formele de exprimare fiind adaptate culturii contemporane (inchinarea sanctuara, sinagogala, liturgica si gregoriana, imnologica, si contemporana).
Definirea Inchinarii , credem ca inchinarea inseamna:
1. Responsabilitate
Domnul este gelos in problema inchinarii: Matei 4:10 Isus si Satana; Apocalipsa 19:10 “Numai Lui sa te inchini”; astfel, Dumnezeu nu isi imparte slava cu nimeni.
2. Raspuns
3. Relatie
Termenul “duh” (este fara articol) implica aceea entitate a fiintei umane, care are capacitatea de a intra in legatura cu Cel divin (1Tes 5:23), la fel ca Maria “sufletul meu mareste pe Domnul” (Luca 1:46). Termenul “adevar” face referire la revelatia speciala al lui Dumnezeu in VT, cat si in NT, culmea revelatiei speciale fiind Domnul Isus “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” Ioan 14:3.
4. Reevaluare
1 M. Eliade, Istoria Credintelor si Ideilor Religioase, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1999, pp.11.
“Omul este o fiinta inchinatoare, pentru care descoperirea si experimentarea sacrului reprezinta o nevoie indispensabila, sacrul fiind un element in structura constiintei, si nu un stadiu in istoria acestei constiinte (fie constiinta personala sau sociala).”1
In orice timp si spatiu, omul a cautat sa se inchine, proiectandu-si propriile imagini si impresii despre dumnezeire, “bajbaind insa in intuneric” (“Voi va inchinati la ce nu cunoasteti” Ioan 4:22, “voi cinstiti fara sa cunoasteti” Fapte 17:23). Revelatia Speciala reprezinta factorul cheie in inchinare, ea ne descopera pe adevaratul Dumnezeu, vrednic sa fie Laudat (Fapte 17:22-29), cat si calea de acces inspre acest Dumnezeu Suveran v.30-31. Israel si Biserica, sunt comunitati ce se inchina prin jertfe, rugaciuni, cantari, Cuvant si darnicii, principiile ramanand aceleasi, dar formele de exprimare fiind adaptate culturii contemporane (inchinarea sanctuara, sinagogala, liturgica si gregoriana, imnologica, si contemporana).
Definirea Inchinarii , credem ca inchinarea inseamna:
1. Responsabilitate
“Dati Domnului Slava cuvenita Numelui Lui!” Ps 29:1-2
“Vrednic este Mielul care a fost junghiat sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!” Apoc 5:12
“…astfel de inchinatori doreste Tatal.” Ioan 4:24
Dumnezeu doreste inchinatori, iar omul este creat sa fie inchinator si sa indeplineasca mandatul inchinarii, ceea ce implica atribuirea de “slava”, valoare, cinste, adorare si respect. Astfel, inchinarea este responsabilitatea omului ca fiinta creata, mantuita si infiata in fata Dumnezeului Creator, Salvator si Suveran. Marturisirea de la Westminister: “Scopul final al omului este glorificarea lui Dumnezeu, iar sfarsitul ultim este bucuria de a sta in prezenta Sa pentru vesnicie in lauda”.Domnul este gelos in problema inchinarii: Matei 4:10 Isus si Satana; Apocalipsa 19:10 “Numai Lui sa te inchini”; astfel, Dumnezeu nu isi imparte slava cu nimeni.
2. Raspuns
Pilda vamesului si a Fariseului Luca 18:9-14
Inchinarea nu este o platforma de afirmare a omului (pozitie, calitati, potential sau realizari, etc) ci un Raspuns la Revelatia lui Dumnezeu. El vine la noi cu dragoste, har, adevar, iertare, calauzire, iar noi Ii raspundem prin umilinta, multumire, credinta, pocainta, marturisire, devotament. Inchinare nu incepe cu noi, ci isi are sursa in initiativa divina. 3. Relatie
“Domnul heste taria mea si scutul meu; in El mi se increde inima, si sunt ajutat. De aceea imi este plina de veselie inima, si-L laud prin cantarile mele”. Psalmul 28:6-9
Inchinarea are la baza nu o forma religioasa, un tipar sau un sistem liturgic ci o relatie vie si curata intre credinciosi si Dumnezeu. Formele s-au schimbat in Scriptura si in istoria eklesiei, dar esenta a ramas, relatia bidirectionala dintre Dumnezeul triunic si persoana sau comunitatea rascumparatilor. Termenul “duh” (este fara articol) implica aceea entitate a fiintei umane, care are capacitatea de a intra in legatura cu Cel divin (1Tes 5:23), la fel ca Maria “sufletul meu mareste pe Domnul” (Luca 1:46). Termenul “adevar” face referire la revelatia speciala al lui Dumnezeu in VT, cat si in NT, culmea revelatiei speciale fiind Domnul Isus “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” Ioan 14:3.
4. Reevaluare
“Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu.” 1Cor. 10:31
Inchinarea implica un mod de viata, cinstirea, onorarea si ascultarea fata de Domnul fiind constante ale vietii de credinta. Stand in prezenta lui Dumnezeu si in partasia comunitatii rascumparate, exista o reevaluare a calitatii de inchinator Isaia 6:1-5/1Cor 14:25. Dumnezeu afirma si ce fel de inchinare nu ii este placuta in Marc 7:6-7, Amos 5:21-24, Is 1:11-17 si Ps 51:16-17. - Raul Todinca
1 M. Eliade, Istoria Credintelor si Ideilor Religioase, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1999, pp.11.
